Berea fără alcool pare o invenție a ultimilor ani, dar are peste o sută de ani. Povestim cum se făcea în vremea prohibiției americane, de ce primele încercări n-au prea reușit, ce au inventat berarii germani în 1979 și cum se scoate azi alcoolul din bere.
Pe firme scrie „bere vie”, pe etichete — „nefiltrată” și „nepasteurizată”. Povestim ce se ascunde în spatele fiecărui cuvânt, ce legătură are Louis Pasteur cu berea, cum păstrează nemții și englezii berea cu drojdii vii și de ce berea proaspătă are un termen de valabilitate atât de scurt. Pe firmele magazinelor de bere scrie adesea „bere vie”. Sună de parcă restul berii ar fi murit demult. De fapt, în spatele acestui cuvânt stau două lucruri diferite: filtrarea și pasteurizarea. Sunt confundate des, deși le-au inventat oameni diferiți, în secole diferite.
Vă amintiți balada despre picții care au dus în mormânt secretul băuturii din iarbă neagră? Vă spunem ce e adevărat în ea — și ce se face azi din această plantă. În 1890, Robert Louis Stevenson, autorul „Insulei comorilor”, a scris balada Heather Ale — „Berea de iarbă neagră”.
De ce mănăstirile medievale aveau câte trei berării, cu ce se aromatiza berea înainte de hamei și de unde vine cea mai cunoscută lege a berii. Se spune că Evul Mediu a fost o epocă întunecată. Poate. Dar berea se făcea atunci cu toată seriozitatea — după reguli, cu impozite și cu controlul calității. Uneori mai strict decât azi.
O poveste scurtă despre de ce a apărut în Chișinău încă o vitrină de bere și prin ce se deosebește de celelalte. Un cunoscut de-al meu spunea: „Alegerea înseamnă să ai din ce alege și timp să te gândești”. De obicei nu ai nici una, nici alta. Omul intră în magazin. În fața lui — patruzeci de sticle. Pe etichete — cerbi, ancore, călugări încruntați. În spate — coadă. Omul ia ce a luat și data trecută. Așa trece viața. Ne-am hotărât s-o îndreptăm puțin.
