Berea ca hrană

Să începem cu un mit popular. Se zice că oamenii beau bere pentru că apa era murdară. Istoricii sunt sceptici: apa se bea, fântânile erau prețuite, iar autoritățile orașelor aveau grijă de izvoare. Berea era prețuită pentru altceva. Era hrană — sățioasă, bogată în calorii, făcută din aceleași cereale ca pâinea. Nu degeaba i se spunea „pâine lichidă”.

Cel mai des se bea bere slabă, așa-numita „bere mică” (small beer). Se făcea din a doua extracție a malțului, avea puțină tărie, dar ajungea pentru o zi întreagă de muncă la câmp. Berea tare era păstrată pentru sărbători și oaspeți.

Trei berării într-o singură mănăstire

Cei mai serioși berari ai Evului Mediu purtau rasă. Mănăstirile erau gospodării mari: câmpuri proprii, mori proprii, oameni știutori de carte care notau rețetele. Și, mai ales, timp și răbdare.

S-a păstrat planul mănăstirii Sfântul Gall, întocmit în jurul anului 820. Pe el nu apare o berărie, ci trei: pentru călugări, pentru oaspeții de rang și pentru pelerini și săraci. Berea făcea parte din ospitalitate, așa cum azi e o ceașcă de ceai.

Mănăstirea bavareză Weihenstephan a primit, potrivit tradiției, dreptul de a face bere în anul 1040. Berăria funcționează și astăzi și este considerată una dintre cele mai vechi din lume. Au trecut aproape o mie de ani, iar întrebarea „ce luăm azi” rămâne actuală.

Înainte de hamei a fost gruit-ul

Astăzi e greu să-ți imaginezi bere fără hamei. Dar la începutul Evului Mediu ea se aromatiza cu gruit — un amestec de plante: mirt de baltă, coada-șoricelului, rozmarin sălbatic, uneori ienupăr. Rețeta era secretă, iar dreptul de a vinde gruit le aparținea episcopilor și seniorilor locali. Era, de fapt, un impozit: vrei să faci bere — cumpără plantele de la noi.

Hameiul și-a făcut loc încet. În secolul al XII-lea, stareța Hildegard von Bingen a scris că amăreala lui împiedică băutura să se strice. Descoperirea a schimbat totul: berea cu hamei se păstra mai mult, deci putea fi transportată la vânzare. Negustorii Ligii Hanseatice din Hamburg și Bremen au transformat-o, în secolele XIII–XIV, într-o marfă de export.

În Anglia noutatea a fost primită cu neîncredere. Englezii deosebeau chiar cuvintele: ale — berea de modă veche, fără hamei, și beer — cea nouă, cu hamei, venită de pe continent. Disputa a durat aproape două secole. Știm cine a câștigat.

Berea o făceau femeile

Încă un stereotip: berarul e un bărbat cu barbă lângă cazan. În Anglia medievală, berea pentru casă și pentru vânzare o făceau mai des femeile, numite alewives. Când o șarjă proaspătă era gata, deasupra ușii se atârna o prăjină cu un mănunchi de verdeață — ale-stake. Era prima firmă cu mesajul „avem proaspătă”.

Calitatea era urmărită serios. Din 1266, în Anglia funcționa „Asiza pâinii și berii” — legea despre prețul și calitatea pâinii și a berii. Inspectori speciali, ale-conners, treceau pe la cârciumi, gustau băutura și puteau amenda gazda pentru bere proastă sau preț umflat. Recenziile se lăsau atunci personal și cu urmări.

Legea care a supraviețuit epocii

Evul Mediu s-a încheiat, dar o lege a berii a rămas. În 1516, în Bavaria a fost adoptată Legea purității berii (Reinheitsgebot): doar apă, orz și hamei. Despre drojdie, niciun cuvânt — și nu e o greșeală. Pur și simplu încă nu fusese descoperită. Fermentația părea aproape magie, până când, în secolul al XIX-lea, Louis Pasteur a explicat cine face de fapt berea.

Ce a rămas până azi

Surprinzător de mult. Tradiția mănăstirească e dusă mai departe de berăriile de abație și trapiste din Belgia. Lagerele germane se mândresc și acum cu „puritatea” după legea din 1516. Iar berăriile artizanale reînvie uneori gruit-ul și fac bere cu plante — fără hamei sau aproape fără.

Pe meleagurile noastre, timp de secole a domnit vinul, iar istoria berii e aici mai tânără. Cu atât mai interesant e s-o descoperi pe raft.

Din ce avem noi:

  • [ale belgian de abație sau tripel] — moștenitorul rețetelor mănăstirești;

  • [lager sau pilsner german] — bere „după legea purității”;

  • [bere de grâu] — unul dintre cele mai vechi stiluri bavareze.

[Vezi catalogul →](link către catalog sau colecție)

Vindem alcool doar persoanelor majore. La primire vă vom cere actul de identitate.