Berea fără alcool pare o invenție a ultimilor ani, dar are peste o sută de ani. Povestim cum se făcea în vremea prohibiției americane, de ce primele încercări n-au prea reușit, ce au inventat berarii germani în 1979 și cum se scoate azi alcoolul din bere.

Berea fără alcool e considerată de obicei o noutate: în baruri a apărut de curând, iar rafturile cu ea cresc văzând cu ochii. De fapt, are peste o sută de ani. Și aproape tot acest timp berarii au încercat s-o facă să semene cu berea. N-a ieșit din prima.

Berea ușoară a existat mereu

Bere complet fără alcool nu se făcea pe vremuri, dar berea ușoară era ceva obișnuit. În Europa medievală se bea așa-numita „bere mică”, small beer. Se făcea din malț peste care se turna apă a doua oară, tăria era foarte mică, iar oamenii o beau zilnic, cum bem azi ceai. Nimeni n-o numea fără alcool. Era pur și simplu berea de fiecare zi.

Prohibiția și „aproape berea”

Adevărata istorie a berii fără alcool începe în SUA. În 1920 acolo s-a introdus prohibiția. Legea Volstead considera amețitoare orice băutură mai tare de 0,5%, iar berăriile au avut de ales: să se închidă sau să facă altceva.

Multe au ales a doua variantă. Anheuser-Busch lansase încă din 1916 Bevo, o „băutură din cereale” pentru statele în care alcoolul fusese deja interzis. Concurenții au răspuns cu mărcile lor: Pabst făcea Pablo, Miller — Vivo, Schlitz — Famo. Toate se numeau near beer, „aproape bere”.

Se făcea simplu: se producea bere obișnuită, apoi era încălzită ca alcoolul să se evapore. Odată cu alcoolul pleca și gustul. Pe atunci se glumea că cel care a numit-o „aproape bere” nu se pricepea la distanțe.

Bevo s-a vândut o vreme în milioane de sticle, dar spre sfârșitul anilor '20 interesul s-a stins. În 1933 prohibiția a fost abolită, iar „aproape berea” a dispărut aproape imediat.

Răspunsul german

Următoarea încercare serioasă a venit peste o jumătate de secol, în altă țară. În 1979, berăria Binding din Frankfurt a lansat Clausthaler. Nu era o bere obișnuită din care se evapora apoi alcoolul. Fermentația era pur și simplu oprită mai devreme, înainte ca drojdiile să apuce să facă grade.

Gustul a ieșit mai aproape de berea adevărată, iar Clausthaler e considerat una dintre primele beri fără alcool pe care oamenii le beau nu din necesitate, ci pentru că le plăcea. În Germania asta a fost apreciat repede: azi acolo se vând sute de mărci fără alcool, și aproape fiecare berărie mare are una a ei.

Cum se face acum

Astăzi berarii folosesc trei metode principale.

Prima e fermentația limitată, ca la Clausthaler. Fermentația e oprită devreme sau se folosesc drojdii speciale, care aproape că nu produc alcool.

A doua e distilarea în vid. Berea e încălzită, dar în vid, unde alcoolul fierbe deja la aproximativ 30 °C. Gustul aproape că nu are de suferit, spre deosebire de vremurile lui Bevo.

A treia e osmoza inversă. Berea trece printr-o membrană fină care separă alcoolul și apa de tot restul, apoi apa e adăugată înapoi.

Deseori metodele se combină, iar aroma e completată cu hamei după ce alcoolul a fost scos. De aceea berea fără alcool de azi e foarte diferită: de la lager ușor la IPA plin de hamei și stout închis la culoare.

Zero sau aproape zero

Pe etichetă merită să vă uitați la cifră. În multe țări berea e considerată fără alcool dacă nu are mai mult de 0,5% alcool. E aceeași limită ca în legea americană de acum o sută de ani. Iar mențiunea 0,0% înseamnă că alcool practic nu există, de obicei sub 0,05%.

La noi

În catalogul nostru există o secțiune de bere fără alcool. La fiecare produs e indicată tăria, așa că veți deosebi imediat 0,5% de 0,0%. Bevo, din păcate, nu l-am adus: s-a încetat producția lui în 1929.

Vindem alcool doar persoanelor majore. La ridicare vă cerem actul de identitate.